, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Ne- + chibzuit.
adj. m., pl. nechibzuíți; f. sg. nechibzuítă, pl. nechibzuíte