, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.
adj. m., pl. neconteníți; f. sg. necontenítă, pl. neconteníte
, ~te) și adverbial (negativ de la contenit) Care nu mai contenește; care se desfășoară fără contenire; neîntrerupt; neîncetat; neobosit; continuu. /ne- + contenit