necromanți, -te, s.m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă, s.m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).
s. m. (sil. -cro-), pl. necrománți
s.m. și f. Cel care practică necromanția. [< fr. nécromant].
s. m. f. cel care practică necromanția. (< fr. nécromant)
s.f. Practică ocultă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie.
s. f. (sil. -cro-), art. necromanțía, g.-d. necromanțíi, art. necromanțíei
f. Practică ocultă constând în invocarea spiritelor celor morți pentru aflarea viitorului. /<lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie
s.f. Practică obscurantistă prin care se pretinde că se poate prevedea viitorul evocând spiritele morților. [Gen. -iei. / cf. fr. nécromancie, lat. necromantia, gr. nekromanteia < nekros – mort, manteia – ghicire].
s. f. practică obscurantistă constând în evocarea spiritelor morților pentru aflarea viitorului. (< fr. nécromancie, lat. necromantia)