necunoscuți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S.n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S.f. (Mat.) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului. – Ne- + cunoscut.
necunoscuți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim. 2. S.n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului. 3. S.f. (Mat.) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului. – Ne- + cunoscut.
adj. 1. v. neștiut. (Lucruri încă ~.) 2. ascuns, nedescoperit, neștiut, tainic. (Viața ~ a Deltei.) 3. v. anonim. 4. v. inexplorat. 5. străin. (Astăzi mi-ești complet ~.) 6. obscur. (Un poet ~.)
adj. m., s. m., pl. necunoscúți; f. sg. necunoscútă, pl. necunoscúte