necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Ne- + curmat.
adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.
adv. v. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, neconte-nit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic.
adj. m., pl. necurmáți; f. sg. necurmátă, pl. necurmáte
(negativ de la curmat) Care are loc continuu, neîncetat. /ne- + curmat