nedreptăți, s.f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Ne- + dreptate.
s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strâmbătate, (înv. și reg.) strâmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)
s. f. (sil. -drep-), g.-d. art. nedreptății, pl. nedreptăți
f. (negativ de la dreptate) Faptă nedreaptă, reprobabilă. ♢ A face cuiva o ~ a nedreptăți pe cineva. [G.-D. nedreptății] /ne- + dreptate
nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.
vb. (sil. -drep-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nedreptățeáscă
tranz. (persoane) A face să suporte o nedreptate. /Din nedreptate