, nefericiri, s.f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ♢ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.
s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)
s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri
f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva. ♢ Din ~ din nenorocire; din păcate. /ne- + fericire