s.n. 1. Atitudine de ignorare voită sau de respingere sistematică și fără discernământ a ceva care de fapt are și elemente pozitive. 2. Simptom care apare în unele boli mintale și care se caracterizează prin tendința bolnavului de a se împotrivi oricăror solicitări din exterior. – Din fr. négativisme.
n. 1) Atitudine de ignorare intenționată a valorilor umane existente; nihilism. 2) med. Tendință manifestată în cazul unor boli psihice de a se opune nemotivat oricăror acțiuni din exterior. /<fr. négativisme
s.n. 1. Atitudine de ignorare voită a calităților cuiva sau a ceva. 2. Tulburare psihică manifestată prin tendința bolnavului de a se opune oricărei solicitări din exterior. [Cf. fr. négativisme].