negocieri, s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.
s. 1. (înv.) negociație. (ă unei tran-zacții.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)
s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. negociérii; pl. negociéri
f. 1) v. A NEGOCIA. 2) la pl. Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții. [Sil. -ci-e-] /v. a negocia
s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ♢ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vânzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].
s. f. 1. acțiunea de a negocia. ♢ (pl.) tratative. o ři diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia)