s.f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Ne- + încredere.
s. 1. v. suspiciune. 2. v. îndoială.
s. f., g.-d. art. neîncréderii
f. (negativ de la încredere) Vot de ~ vot prin care parlamentul unei țări ia poziție împotriva politicii guvernului sau a unui reprezentant al puterii de stat și care are drept urmare demisia acestora. [G.-D. neîncrederii] /ne- + încredere