neînțelegeri, s.f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Ne- + înțelegere.
s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, vrajbă, zâzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cârcotă, dihonie, râcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scârbă, toi, (reg.) bucluc, hâră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gâlcevire, împon-cișare, județ, neașezare, neunire, pâră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ existentă între două persoane.) 2. divergență, (livr. fig.) fricțiune.
s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri
f. (negativ de la înțelegere) 1) Confuzie apărută prin înțelegerea greșită a unor lucruri. 2) mai ales la pl. Ciocnire de păreri sau de interese. /ne- + înțelegere