, nelegiuiri, s.f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.
s. v. ticăloșie.
s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri
f. Faptă reprobabilă, condamnată de lege; fărădelege. /ne- + legiuire