, nemărginiri, s.f. Calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext. timp nelimitat. – Ne- + mărginire.
s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginit, nesfârșire, nesfârșit, vasti-tate. (~ unei suprafețe.)
s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri
f. (negativ de la mărginire) Extensiune nelimitată în spațiu sau în timp; nesfârșit. /ne- + mărginire