expr. a se îmbăta.
expr. a se îmbăta.
nemți, s.m. (Pop.) German sau austriac. ♢ Expr. (Fam.) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta. – Din sl. nĕmĩcĩ.
m. pop. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară din Germania; german. /<sl. nĕmici
nemți, s.m. (pop.) 1. german sau austriac. 2. străin (din apus). 3. persoană îmbrăcată în haine orășenești. 4. (art.) numele unui dans popular și melodia după care se execută acest dans.
s.m. – 1. German. – 2. Străin. Sl. nĕmĭcĭ, din nĕmŭ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), cf. ngr. νέμτζης, bg. nĕmec, alb. nemets, mag. nemet, pol. niemiec. – Der. nemțoaică, s.f. (germană; dădacă, guvernantă; călțunaș, Tropaeolum; plantă, Delphinium elatum); nemțesc, adj. (german); nemțește, adv. (în germană); nemție, s.f. (mulțime de germani; înv., în limba germană); nemțime (var. nemțărie), s.f. (colectivitate de germani); nemți, vb. (a germaniza); nemțișor, s.m. (plantă, Delphinium elatum); nemțean, s.m. (locuitor al regiunii Neamț din Moldova; călugăr al mănăstirii Neamțu).
nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemțésc, imperf. 3 sg. nemțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemțeáscă
s.f. 1. (Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană. 2. (Rar) Nemțime. – Neamț + suf. -ie.