, nenorociri, s.f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ♢ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.
s. 1. v. nefericire. 2. v. necaz. 3. v. de-zastru.
s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri