neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuit.
adj. 1. v. anormal. 2. excepțional, (rar) rarisim. (Un caz ~.) 3. (înv. și pop.) osebit. (O carte ~.) 4. v. aparte. 5. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)
adj. m. (sil. ne-o-), pl. neobișnuíți; f. sg. neobișnuítă, pl. neobișnuíte