definiția neotectonică definiție dex

s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neotectónicii

f. 1) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mișcărilor scoarței terestre din ultima perioadă geologică. 2) Totalitate a mișcărilor tectonice mai noi. [Sil. ne-o-] /neo- + tectonică

s.f. Totalitatea mișcărilor neotectonice. ♦ Parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței terestre de la sfârșitul terțiarului și până în prezent. [Gen.-cii. / cf. germ. Neotektonik].

neotectonici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

neotectonici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

adj. m. (sil. ne-o-)

adj. m. (sil. ne-o-)

adj. Referitor la mișcările tectonice recente. [Cf. germ. neotektonisch].

adj. Referitor la mișcările tectonice recente. [Cf. germ. neotektonisch].

I. adj. referitor la neotectonică. II. s. f. totalitatea mișcărilor tectonice recente. ♢ parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței tereste de la sfârșitul terțiarului și până în prezent. (< germ. neotektonisch, /II/ Neotektonik)