s.f. Capacitate a unor organisme de a atinge maturitatea sexuală și de a se reproduce în stadii larvare. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoténie.
s.f. (Biol.) Persistența caracterelor larvare în starea de adult la unele animale. [Gen. -iei. / < fr. néoténie].
s. n. (biol.) 1. persistență a caracterelor juvenile în stadiul de adult. 2. ajungere a organismului la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea lui completă. (< fr. néoténie)