neprieteni, s.m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Ne- + prieten.
s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.
s. m. (sil. -pri-e-), pl. nepriéteni
s. v. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.