s.f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).
s. 1. v. inocență. 2. v. virginitate.
s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. neprihănírii
f. rar Curățenie sufle-tească; nevinovăție; inocență; puritate; candoare; castitate. /ne- + prihănire