s.f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Ne- + rușinare.
s. 1. v. obrăznicie. 2. v. obscenitate.
s. f., g.-d. art. nerușinării
f. 1) Lipsă de rușine; ne-obrăzare; nesimțire. 2) Lipsă de bună-cuviință; necuviință; insolență; impertinență. 3) Faptă sau vorbă de om nerușinat; neobrăzare. /ne + rușinare