s.f. Stare de enervare, de încordare nervoasă; iritare, surescitare; p. ext. nerăbdare. ♢ Loc. adv. Cu nervozitate = a) în mod nervos, crispat; b) cu nerăbdare, precipitat. – Din fr. nervosité.
s. 1. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 2. neastâmpăr, nerăbdare, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpâni ~.) 3. încordare, tensiune. (~ ajunsese la maximum.)
s. f., g.-d. art. nervozității
f. Stare de enervare; iritare; surescitare. ♢ Cu ~ a) în mod nervos; b) cu nerăbdare; nerăbdător. /<fr. nervosité
s.f. Stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare. [Cf. fr. nervosité].
s. f. stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare. (< fr. nervosité)