s.f. Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.
s. f., g.-d. art. nesăbuírii
f. Lipsă de chibzuială; nechibzuință; nesocotință. /Din nesăbuit