definiția nesfârșituri definiție dex

nesfârșituri. s.n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ♢ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ♢ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit.

nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarc intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit.

s. v. nemărginire.

adj. 1. v. interminabil. 2. v. continuu. 3. v. veșnic. 4. v. inepuizabil. 5. v. extraordinar. 6. v. nemărginit. 7. v. imens.

≠ sfârșit, terminat

s. n. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíturi

adj. m. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíți; f. sg. nesfârșítă, pl. nesfârșíte

n. 1) Întindere fără margini; spațiu nemărginit. 2) Durată nelimi-tată de timp; existență infinită; veșnicie; eternitate. /ne- + sfârșit

(negativ de la sfârșit) 1) Care are loc fără întrerupere; necontenit; neîntrerupt; continuu. 2) (despre întinderi, spații) Care nu are capăt; nemăr-ginit; infinit; nelimitat. /ne- + sfârșit