s.f. Tulburare de vedere datorită căreia omul ori animalul bolnav vede normal numai noaptea sau în prezența unei lumini slabe. – Din fr. nyctalopie.
s. f., art. nictalopía, g.-d. nictalopíi, art. nictalopíei
f. Stare patologică constând într-o afecțiune a văzului, care se manifestă prin proprietatea de a vedea mai bine noaptea sau la lumină slabă. /<fr. nyctalopie