, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.
adj. 1. v. distrugător. 2. distrugător, omorâtor, ucigător. (O substanță ~oare.) 3. v. pus-tiitor.
adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre
și fig. Care nimicește; zdrobitor; distrugător; distructiv. /nimic + suf. ~tor