nimicnicii, s.f. 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.
s. f., art. nimicnicía, g.-d. nimicnicíi, art. nimicnicíei; pl. nimicnicíi
f. 1) Lipsă de valoare sau de însemnătate. 2) Lucru fără rost; zădărnicie; deșertăciune. /a nimicnici + suf. ~ie