nimicniciri, s.f. (Înv.) Acțiunea de a nimicnici și rezultatul ei; nimicire, distrugere. – V. nimicnici.
s. f., g.-d. art. nimicnicírii; pl. nimicnicíri
nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, ♢ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nimicniceáscă