nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, ♢ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.
vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nimicniceáscă
tranz. înv. 1) A face de nimic. 2) v. A NIMICI. /nimic + suf. ~nici