s.n. Element chimic, metal rar alb-cenușiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer și la acțiunea agenților chimici. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobium, germ. Niobium.
n. Metal rar, dur, cenușiu-deschis, lucios, foarte rezistent la coroziune, între-buințat la fabricarea oțelurilor inoxidabile în electro-tehnică, în radioelectronică etc.; columbiu. [Sil. ni-o-] /<fr. niobium, germ. Niobium