niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ♢ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.
adj., adv. 1. adj. v. câtva. 2. adv. v. câtva. 3. adv. v. puțin. 4. adv. v. întrucâtva. 5. adv. v. cam.
și adverbial pop. Care este în cantitate (sau măsură) mică; puțin. Să aibă ~ică răbdare. Îngăduie ~. /Orig. nec.
adj. – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. și, parțial, în Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la *nițea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf. ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puțin”; it. cica „nimc”; logud. ticcu „puțin” (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica „picătură”, nazica „puțin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la nișchițel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Pușcariu 1175; din alb. në cikë „puțin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puținel › *ținel, cu metateză (Tiktin).