definiția niturilor definiție dex

nituri, s.n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

niți, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a luminației. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

s. n., (tijă de metal) pl. níturi

s. m. (unitate de măsură a luminației), pl. niți

n. Tijă (de metal moale) cu floare mare la un capăt, folosită la îmbinarea a două piese prin turtirea celuilalt capăt (de obicei, bătându-l cu ciocanul). /<germ. Niet

s.n. – Cui bont. Germ. Niet(e). – Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s.f. (nituire); nituitor, s.m. (muncitor care nituiește).

s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanță, reprezentând luminanța uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcția normală o intensitate luminoasă de o candelă. [Pl. niți. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – strălucitor].

s. n. cui cu capul mare, turtit. (< germ. Niet)

s. m. unitate de măsură pentru luminanță, egală cu luminanța uniformă a unei surse cu aria de 1 m², care emite o intensitate luminoasă de o candelă. (< fr., engl., nit)