nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.
adj. m., pl. nobilitári; f. sg. nobilitáră, pl. nobilitáre
adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug.
s. f., g.-d. art. nobilitării
s.f. (înv.) 1. îmbunătățire, perfecționare a proprietăților; înnobilare. 2. acordare a unui titlu nobiliar; înnobilare.