Element de compunere care însemnează „nu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat., fr. non-.
Element prim de compunere savantă, folosit la formarea unor noțiuni negative care se află în raport de opoziție exclusivă cu noțiunea exprimată de elementul secund; ne-. V. in-. [< lat., fr., it., engl. non].
loc. adv. (Indică modul de executare a unei compoziții muzicale) Nu prea mult. – Loc. it.