notări, s.f. 1. Acțiunea de a nota și rezultatul ei. 2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. – V. nota.
s. 1. v. înregistrare. 2. notație. (~ ele-vilor.)
s. f., g.-d. art. notării; pl. notări
, notắri, s.f. (înv.) 1. înotare; înot. 2. faptul de a naviga, de a pluti.
s.f. 1. Acțiunea, faptul de a nota; notație. 2. Mențiune în cartea funciară cu privire la drepturile reale imobiliare înscrise în ea. [< nota].