definiția nova definiție dex

novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A face, a încheia o novație (1). – Din fr. nover, lat. novare.

vb., ind. prez. 1 sg. novéz, 3 sg. și pl. noveáză

tranz. jur. (obligații vechi) A supune unei novații; a face o novație. /<fr. nover, lat. novare

s.f. (reg.) varietate de struguri hibrizi.

vb. I. tr. A supune (o obligație) unei novații. [Cf. fr. nover, lat. novare].

vb. tr. a supune (o obligație) unei novații. (< fr. nover, lat. novare)

nove, s.f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova.

s. f., g.-d. art. nóvei; pl. nóve

f. Stea variabilă, a cărei strălu-cire crește brusc și apoi scade treptat până la intensitatea inițială. /<fr. nova

s.f. Tip de stea a cărei mărime crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. [< fr. nova].

s. f. stea a cărei strălucire crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. (< fr., lat. nova)