novocaine, s.f. Substanță chimică în formă de ace incolore, inodore, cu gust ușor amar, puțin solubile în apă, solubile în alcool, întrebuințată ca anestezic local. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. novocaïne.
s. f., g.-d. art. novocaínei
f. Preparat sintetic sub formă de cristale incolore, inodore, solubile în apă și în alcool, întrebuințat în medicină (ca anestezic). [Sil. -ca-i-] /<fr. novocaïne
s.f. Substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, întrebuințată ca anestezic local; procaină. [Pron. -ca-i-. / < fr. novocaïne].