numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.
vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 sg. și pl. numeroteáză
tranz. (obiecte, ființe etc.) A însemna cu numere în ordine succesivă. /<fr. numéroter