, numiri, s.f. Faptul de a numi sau de a fi numit; p.ext. nume (1). ♦ (Concr.) Act prin care se comunică cuiva încadrarea într-o funcție. – V. numi.
s. 1. v. nume. 2. v. calificare. 3. v. consti-tuire. 4. (înv.) provivasire. (~ cuiva într-o funcție înaltă.) 5. v. angajare.