nutresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A da de mâncare sau a mânca; a (se) hrăni, a (se) alimenta. ♦ Tranz. A procura cuiva hrană (și alte mijloace de existență); a întreține pe cineva (cu mâncare). 2. Tranz. Fig. A întreține, a cultiva o idee, un sentiment. – Din lat. nutrire.
vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutrésc, imperf. 3 sg. nutreá.; conj. prez. 3 sg. și pl. nutreáscă
tranz. 1) (ființe, plante) A face să-și mențină existența fizică dând hrană; a susține prin nutriție; a hrăni; a alimenta. 2) fig. (idei, sentimente, gânduri) A cultiva cu perseverență în sinea sa, neexteriorizând. /<lat. nutrire
vb. IV. 1. tr., refl. A (se) hrăni. 2. tr. (Fig.) A simți, a avea, a întreține anumite sentimente. [P.i. nutrésc. / < lat. nutrire].
vb. I. tr., refl. a (se) hrăni. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gând etc. (< lat. nutrire)
nutrii, s.f. Animal mamifer rozător acvatic, originar din America de Sud, cu blana brună-cenușie foarte apreciată (Myocastor coypus). ♦ Blana acestui animal. [Pr.: -tri-a] – Din fr. nutria, germ. Nutria.
s. f. (sil. -tri-a), g.-d. art. nútriei (sil.-tri-ei); pl. nútrii, art. nútriile (sil. -tri-i-)
f. 1) Mamifer rozător acvatic, cu blană lungă și aspră, de culoare brună-ce-nușie, prețioasă. 2) Blană a acestui mamifer. [Sil. -tri-a] /<fr. nutria, germ. Nutria
s.f. (Zool.) Mamifer rozător cu blană cafenie, originar din America, care trăiește la marginea apelor. ♦ Blana acestui animal. [Pron. -tri-a. / < germ. Nutria(fell)].