oșenésc, vb. IV (reg.) a se alina (o durere), a se stinge, a dispărea (o molimă).
oșeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în Țara Oașului. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din Țara Oașului. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean.
s. m., adj. m. (sil. -șean), pl. oșéni; f. sg. oșeánă, pl. oșéne