definiția oază definiție dex

oaze, s.f. 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui pustiu nisipos. ♦ Fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis.

s. f., g.-d. art. oázei; pl. oáze

f. 1) Loc într-un pustiu acoperit cu vegetație, datorită existenței unei surse de apă. 2) fig. Loc sau moment ce creează condiții pentru destindere și recreație. [G.-D. oazei] /<germ. Oase, it. oasi, fr. oasis

s.f. – Loc cu apă și vegetație în pustiu. Germ. Oase.

s.f. 1. Loc în mijlocul unui deșert, unde există vegetație bogată și apă. ♦ (Fig.) Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. 2. Porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii în care vegetează o floră sărăcăcioasă. [Pron. oa-ză. / < germ. Oase, cf. fr., lat., gr. oasis < cuv. egiptean].

s. f. 1. loc în mijlocul unui deșert, cu vegetație bogată și apă. 2. (fig.) loc izolat, odihnitor, într-un mediu ostil. 3. porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii. (< germ. Oase, fr., lat., gr. oasis)