obârșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se trage, a-și avea originea, a proveni. – Din obârșie (derivat regresiv).
vb. v. încheia, îndeplini, înfăptui, realiza, sfârși, termina.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obârșésc, imperf. 3 sg. obârșeá.; conj. prez. 3 sg. și pl. obârșeáscă
obârșésc, vb. IV (pop.) 1. a scotoci, a căuta rostul, începutul unui lucru, originea; a se trage din, a proveni din. 2. a sfârși, a termina. 3. a trăi. 4. a izvorî. 5. a succeda.