obediențe, s.f. (Livr.) Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia.
s. v. ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.
s. f. (sil. -di-en-), g.-d. art. obediénței; pl. obediénțe
s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [Pron. -di-en-. / cf. lat. oboedientia, fr. obédience].
s. f. supunere, ascultare. (< fr. obédience, lat. oboedientia)