, oberlihturi, s.n. Porțiune dintr-o fereastră sau dintr-o ușă situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile și având deschidere separată, servind la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi. ♦ Luminator. – Din germ. Oberlicht.
s. (rar) supralumină. (~ la o fereastră.)
s. n., pl. óberlihturi
n. 1) Parte de sus a unei ferestre sau a unei uși, care se deschide separat și servește la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi. 2) Fereastră făcută în podul unei case sau în tavanul unei încăperi, pentru a permite pătrunderea luminii naturale; lumi-nator. /<germ. Oberlicht
s.n. – Ferestruică rotundă. Germ. Oberlicht (Candrea).
s.n. Porțiune din partea de sus a unei ferestre sau a unei uși, care are deschidere separată. [< germ. Oberlicht < ober – de sus, Licht – lumină].