pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. – Obiectiv + suf. -iza.
pers.3 se ~eáză intranz. rar A căpăta un caracter obiectiv. /obiectiv + suf. ~iza
(-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectivizeáză
vb. refl. a se obiectiva (II). (< engl. obiectivize)