obijduiri, s.f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. Ofensă, jignire. – V. obijdui.
s. v. asuprire, exploatare, împi-lare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire.
s. f., g.-d. art. obijduírii; pl. obijduíri