oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor.
s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
adj. m. (sil. -blă-du-i-), pl. oblăduitóri; f. sg. și pl. oblăduitoáre
înv. Care oblăduiește; ocrotitor. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor
m. înv. 1) Persoană care oblăduiește, guvernează; conducător. 2) Persoană care protejează, apără; pro-tector. [Sil. -blă-] /a oblădui + suf. ~tor