s.m. v. obleț.
, obleți, s.m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus) ♢ Obleț mare = pește migrator, asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă; țușcov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: obléte s.m.] – Oblu + suf. -eț.
s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, sorean, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. obleț-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (pop.) țușcov.
s. m. (sil. -bleț), pl. obléți