Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția obligi definiție dex
obligi
găsește rime pentru
obligi
Cuvinte apropiate:
oblici
,
obliga
,
obligă
OBLIGÁ,
oblíg
,
vb. I.
1.
Tranz. A
constrânge
, a
sili
(pe cineva la ceva); a
impune
.
2.
Tranz. și refl. A (se)
îndatora
.
3.
Refl. A se
angaja
, a-și
lua
o
sarcină
, o
răspundere
. – Din lat.
obligare
,
fr.
obliger.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia obligi
OBLIGÁ
vb.
1.
v.
constrânge
.
2.
v.
nevoi
.
3.
v.
supune
.
4.
a
condamna
, a
constrânge
, a
forța
, a
sili
, (pop.) a
osândi
.
(M-a ~ la
inactivitate
.)
5.
v.
reduce
.
6.
v.
îndatora
.
7.
v.
angaja
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia obligi
obligá
vb. (
sil
.
-bli-),
ind. prez. 1 sg.
oblíg
,
3 sg. și pl.
oblígă
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
oblíge
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia obligi
A OBLIG//Á oblíg
tranz.
1)
(
persoane
)
A pune cu
forța
(să
facă
ceva); a
sili
; a
forța
; a
constrânge
; a
impune
. 2)
(
despre
îndatoriri
de
ordin
juridic
sau
moral
)
A
face
să fie
dator
; a
îndatora
.
Legea
~
ă
.
Noblețea
lor
ne ~
ă
.
[
Sil
.
-bli-
] /<lat.
obligare
,
fr.
obliger
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia obligi
A SE OBLIGÁ mă oblíg
intranz.
A-și
asuma
sarcina
; a se
angaja
; a se
lega
. [
Sil
.
-bli-
] /<lat.
obligare
,
fr.
obliger
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia obligi
obligá (oblíg, obligát),
vb. – A
sili
. Lat.
obligare
(
sec
. XIX). – Der. (din fr.)
obligativitate
,
s.f.;
obligator
(
iu
)
, adj.;
obligați
(un)e
, s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia obligi
OBLIGÁ
vb. I.
1.
tr., refl.
A (se)
îndatora
. ♦ A da sau a
lua
asupră
-și o
sarcină
, a (se)
angaja
.
2.
tr.
A
constrânge
, a
sili
(pe cineva la ceva). [P.i.
oblíg
. / < lat.
obligare
, cf. fr.
obliger
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia obligi
OBLIGÁ
vb.
I. tr., refl. a (se)
îndatora
. ♢ a da, a
lua
asupră
-și o
sarcină
, a (se)
angaja
. II. tr. a
constrânge
. (< lat.
obligare
, fr.
obliger
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia obligi
ÓBLIGĂ,
obligi,
s.f. (Înv.)
Cambie
,
poliță
2
. – Din it.
obbligo.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia obligi
ÓBLIGĂ
s. v.
cambie
,
poliță
,
trată
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia obligi
óbligă
s. f. (
sil
.
-bli-),
g.-d.
art
.
óbligii
;
pl.
óbligi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia obligi
óbligă
(înv.)
(o-bli-)
s. f., g.-d.
art
.
óbligii
; pl.
óbligi
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia obligi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK